Dictionar

confesiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. confession, lat. confessio)

1. mărturisire, destăinuire a unor gânduri, fapte sau sentimente intime.
2. scriere literară care cuprinde mărturisirea unor gânduri și sentimente legate de viața intimă a autorului.
3. religie.
 

catolicism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catholicisme)

1. confesiune creștină care recunoaște primatul și infailibilitatea papei de la Roma, iar în materie de credință, purcederea Sfântului Duh și de la Dumnezeu-fiul (filioque), existența purgatoriului etc.
 

confesionalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Konfessionalismus, it. confessionalismo)

1. concepție teologică ce consideră obligatorie apartenența la o anumită confesiune.
 

confesionalitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Konfessionalität, it. confessionalità)

1. apartenență la o anumită confesiune sau credință religioasă.
 

confesiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (confes/a/ + -iv)

1. cu caracter de confesiune.
 

confirmație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. confirmation, lat. confirmatio)

1. ritual catolic oficiat (de un episcop), în vederea întăririi botezului pentru copiii care au împlinit șapte ani.
2. act prin care, în confesiunea protestantă, se confirmă jurământul botezului înainte de împărtășanie.
 

cult 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. culte, lat. cultus)

1. adorare mistică, religioasă a unor obiecte, forțe naturale, ființe reale sau fantastice ori a unor abstracțiuni personificate; act religios făcut în cinstea unei divinități.
2. sentiment de venerație, de respect, de dragoste profundă pentru cineva sau ceva.
3. ~ul personalității = atitudine de admirație sistematică față de un conducător politic.
4. totalitatea ritualurilor unei religii.
5. religie, confesiune (2).