Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. configuration, lat. configuratio)
1. formă exterioară a unui lucru; înfăţişare, aspect.
2. totalitatea relaţiilor dintre mai multe sisteme sau dintre părţile unui sistem.
3. aşezare spaţială a constituenţilor unui atom sau ai unei molecule.
4. (astr.) conjuncţie a planetelor.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT configuratio
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphithéâtre, lat. amphiteatrum, gr. amphitheatron)
1. (la greci şi la romani) edificiu de formă circulară sau elipsoidală, (neacoperit), dintr-o arenă înconjurată de trepte şi tribune, în timpul jocurilor publice.
2. sală de curs, conferinţe cu locurile în plan înclinat sau în trepte.
3. configuraţie a unor terenuri dispuse în etaje circulare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. configuratif, engl. configurative)
1. referitor la configuraţie; configuraţional.
2. care provine dintr-o configurație; configuraţional.
3. care aparține configurației; configuraţional.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. configurational)
1. despre sau aparținând unei configurații; configurativ.
2. care provine dintr-o configurație; configurativ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. constellation, lat. constellatio)
1. grupare aparentă de stele, stabilă timp îndelungat, care prezintă pe boltă o configuraţie specifică.
2. (fig.) grup de obiecte strălucitoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (gr. episteme)
1. (fil.) schemă, configuraţie inconştientă care ar sta la baza cunoaşterii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. géomorphique)
1. referitor la forma Pământului sau a configuraţiei suprafeţei sale.