OK
X
reconfirmare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (reconfirma)
1.
acțiunea
de
a
reconfirma
și
rezultatul
ei;
confirmare
din
nou.
anulație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. annulation)
1.
acțiunea
de
a
anula
sau
de
a
se
anula;
rezultat
al
acestei
acțiuni;
anulare.
2.
decizie
prin
care
se
anulează
un
act,
o
dispoziție
etc.
3.
(psihiatrie)
mecanism
de
anulare
retroactivă
a
amintirilor.
4.
(antonime)
confirmare,
ratificare.
confirmativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. confirmatif)
1.
care
confirmă,
care
aduce
confirmare.
2.
(drept)
care
aprobă
și
menține
o
decizie
anterioară.
3.
(antonim)
infirmativ.
conformitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. conformité)
1.
raport
care
există
între
două
lucruri
asemănătoare
sau
indentice.
2.
pentru
~
=
formulă
de
confirmare
a
autenticității
unui
act;
în
~
cu...
=
de
acord
cu...
conjectură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. conjecture, lat. coniectura)
1.
simplă
supoziție,
care
nu
a
primit
încă
nici
o
confirmare;
ipoteză,
presupunere.
consacrare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (consacra)
1.
acțiunea
de
a
(se)
consacra;
dedicare.
2.
consfințire,
stabilire;
(spec.)
confirmare,
recunoaștere
a
capacității,
a
meritelor
cuiva
într-un
anumit
domeniu.
învestire
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (învesti)
1.
acțiunea
de
a
învesti.
2.
împuternicire
dată
cuiva
pentru
exercitarea
unui
drept,
a
unei
autorități
etc.
3.
confirmare
într-o
demnitate.