Dictionar

confisca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. confisquer, lat. confiscare)

1. a lua cuiva un bun fără vreo despăgubire, ca sancțiune administrativă sau penală.
2. a trece un bun inamic în patrimoniul statului care l-a sechestrat.
 

comis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commis)

1. confiscare de bunuri.
 

proscripție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. proscriptio, fr. proscription)

1. (în Roma antică) punere în afara legii, condamnare la moarte sau la exil și confiscarea averii fără forme judiciare, pentru infracțiuni politice, înscriind numele celui osândit pe o listă care se afișa.