Dictionar

 
 

conforma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. conformer, lat. conformare)

1. refl. a se pune de acord (cu), a se adapta (la).
2. a se supune unui ordin, unei legi etc.
 

conformanță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. conformance)

1. actul de a se conforma; conformitate.
 
 

conformație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conformation, lat. conformatio)

1. structură fizică a unui corp, a unui teren, a unei substanțe; constituție (I, 2).
 

acromanție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (acro- + -manţie)

1. pretinsă artă de a ghici viitorul după conformația norilor.
 

adecva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (adecvat)

1. tr., refl. a face devină, a fi adecvat; a (se) conforma.