Dictionar

confortabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. confortable)

1. care oferă confort; comod.
2. (fig.) care asigură o liniște sufletească; important, considerabil.
 

amenaja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aménager)

1. a dispune, a aranja într-un anumit scop; a face mai confortabil (un spațiu).
2. a realiza o amenajare (2, 3).
 

autocar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. autocar)

1. vehicul rutier confortabil de transport public, conceput pentru distanțe lungi, pentru excursii etc.
 

comod, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. commode, lat. commodus)

1. ușor de întrebuințat; plăcut, confortabil.
2. liniștit, tihnit.
3. (peior.; despre oameni) care nu vrea să facă eforturi; leneș, indolent.
 

confort

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. confort)

1. totalitatea condițiilor materiale care fac o locuință comodă, plăcută și igienică; comoditate a vieții, bunăstare.
2. (franțuzism înv.) fotoliu capitonat în întregime.
3. (psihologie) zonă de ~ = situație în care o persoană se simte confortabil, relaxat.
4. (antonime) disconfort, inconfort, incomoditate.
 

dormeză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dormeuse)

1. canapea fără spătar, de obicei cu căpătâi, pe care se poate dormi confortabil.
 

inconfortabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inconfortable)

1. care nu este confortabil; incomod.
2. (fig.) desagreabil.