OK
X
confrerie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. confrérie)
1.
(în
evul
mediu)
asociaţie
constituită
în
scopuri
religioase
sau
caritabile.
2.
grup
de
oameni
legaţi
prin
aceleași
idei
sau
preocupări
profesionale.
bund
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Bund)
1.
asociaţie,
confrerie;
confederaţie
(în
Germania
și
Elveţia).
confraternitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. confraternité)
1.
relațiile
și
sentimentele
care
există
între
confraţi;
confrerie,
(înv.)
confrăție.
2.
raporturi
amicale
bazate
pe
o
comuniune
de
idei,
de
preocupări;
confrerie,
(înv.)
confrăție.
congregaţie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. congrégation, lat. congregatio)
1.
(în
biserica
catolică)
ordin
monahal
2.
ramură
a
unui
asemenea
ordin.
3.
confrerie
din
clerici
și
laici,
în
scopul
intensificării
propagandei
religioase.
4.
adunare
de
prelaţi
pentru
examinarea
unor
anumite
chestiuni,
situaţii
etc.
5.
departament
al
curiei
papale,
condus
de
un
cardinal.
6.
ședinţă
de
studiu
la
un
conciliu;
(p.
ext.)
adunare
religioasă.