Dictionar

conjunctură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. conjoncture)

1. totalitatea condițiilor, a împrejurărilor care influențează un fenomen sau o situație; ocazie, situație, stare de lucruri într-un moment dat; concurs de împrejurări.
 

conjunctural, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. conjoncturel)

1. care depinde de o anumită conjunctură.
 

conjuncturalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (conjunctural + -ism)

1. tendința de a utiliza diversele împrejurări pentru satisfacerea intereselor personale.
 

circumstanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. circonstance, lat. circumstantia)

1. împrejurare în care are loc un fapt.
2. ocazie, conjunctură.
3. de ~ = de formă, de ochii lumii.
 

concurs

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concours, lat. concursus)

1. examen pentru selecționarea candidaților la admiterea într-o instituție de învățământ sau pentru a obține un post, o bursă etc.
2. întrecere; competiție sportivă.
3. ajutor, sprijin; colaborare; contribuție.
4. a-și da ~ul (la ceva) = a colabora; ~ de împrejurări = conjunctură.
 

conjunctural, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. conjoncturel)

1. care depinde de o anumită conjunctură.
 

context

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contexte, lat. contextus)

1. text mai cuprinzător dintr-o scriere în care se încadrează un cuvânt, o expresie etc., interesante dintr-un anumit punct de vedere.
2. ~ minimal = cea mai mică îmbinare de cuvinte prin care se poate ilustra un raport sintactic, o valoare a unei forme.
3. cuprins.
4. (fig.) ansamblu de circumstanțe care însoțesc un eveniment; conjunctură, situație specifică.
 

disconta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. diskontieren)

1. a determina valoarea prezentă a unui venit viitor, având în vedere conjunctura pieței, evoluția costurilor etc.
2. a ~ o poliță = a cumpăra o poliță înainte de scadență.
 

ghinion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. guignon)

1. întâmplare, conjunctură nefavorabilă; nenoroc, neșansă; ghină.