Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. conjuration, lat. coniuratio)
1. mașinație creată de un grup de indivizi, legați împreună printr-un jurământ de loialitate, cu scopul de a răsturna puterea existentă; complot.
2. (prin ext.) acțiune desfășurată în comun și în cel mai mare secret de mai multe persoane împotriva cuiva sau a ceva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. complot)
1. înţelegere secretă, uneltire a câtorva persoane sau organizaţii îndreptată împotriva unui demnitar, a unui stat etc.; conjuraţie; conspiraţie.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. conjuré, lat. coniuratus)
1. cel care face parte dintr-o conspirație; persoană care participă la o conjurație; complotist.