Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conséquent, lat. consequens)
1. adj., adv. (despre oameni) care acţionează potrivit cu principiile sale; credincios ideilor sale.
2. (despre o vale) orientată pe direcţia înclinării straturilor.
3. s. n. (fil.) orice fenomen care urmează altui fenomen.
4. (log.) al doilea element al unei judecăţi ipotetice; consecinţă (2).
5. a doua secţiune a unei fraze muzicale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conséquence, lat. consequentia)
1. faptul de a fi consecvent.
2. (în logica scolastică) implicaţia şi decurgerea formulelor logice una din alta.
3. caracteristică a gândirii corecte care respectă legile şi regulile de formare şi transformare într-un sistem deductiv.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. acrobate, gr. akrobatos)
1. gimnast în acrobaţie.
2. artist de circ, funambul care execută trucuri de agilitate în fața unui public.
3. (fig.) om lipsit de consecvenţă; cel care caută să epateze.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. ataxique)
1. I. care se referă la ataxie.
2. (med.) febră ~ă = febră malignă sau nervoasă, caracterizată prin inconsecvența evoluției sale.
3. II. persoană atinsă de ataxie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. capricieux, it. capriccioso)
1. cu capricii; inconsecvent, schimbător; răsfăţat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caractère, lat. character, gr. kharakter)
1. ansamblu de trăsături psihico-morale distincte, relativ stabile, definitorii pentru om.
2. dans de ~ = dans prin ale cărui figuri se exprimă acţiuni sau sentimente; comedie de ~ = comedie a cărei intrigă izvorăşte din conflictul creat între caracterele personajelor.
3. personalitate morală caracterizată prin voinţă fermă, corectitudine şi consecvenţă, integritate etc.
4. individualitate cu trăsături psihice complexe, într-o operă literară.
5. particularitate de structură, formă, substanţă sau funcţie a unui organism.
6. caracteristică a unui lucru, fenomen.
7. element al unui alfabet; literă, semn grafic de acelaşi corp şi aceeaşi familie.
8. (inform.) literă, cifră, semn particular.
9. (mat.) numărul de elemente care ocupă după o permutare acelaşi loc ca şi înainte de aceasta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. conséquence, lat. consequentia)
1. rezultat al unui fapt, al unui principiu, al unei acţiuni; efect, urmare.
2. în ~ = a) prin urmare, deci; b) conform situaţiei, împrejurărilor.
3. (log.) consecvent. (II, 2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conséquence, lat. consequentia)
1. faptul de a fi consecvent.
2. (în logica scolastică) implicaţia şi decurgerea formulelor logice una din alta.
3. caracteristică a gândirii corecte care respectă legile şi regulile de formare şi transformare într-un sistem deductiv.