Dictionar

Rezultate principale (Consemn,):

Consemn

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. consigne)

1. totalitatea îndatoririlor specifice personalului unei gărzi militare; (p. ext.) ordin, dispoziţie.

2. interzicere temporară a ieşirii militarilor din cazarmă (navă, domiciliu).


Rezultate secundare (Consemn,):

Consemna

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. consigner)

1. a nota într-un act; a înregistra, a însemna.

2. a depune contra semnătură o sumă de bani spre păstrare la o organizaţie de stat specializată.

3. a interzice ieşirea militarilor din cazarmă, din locul de staţionare sau de pe navă.


Consemnabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după it. consegnabile)

1. (demn) de consemnat; memorabil.


Consemnaţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. consignation)

1. depunere a unei sume de bani la C.E.C. spre a fi păstrată la dispoziţia unei persoane.


Consemnativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după it. consegnativo)

1. cu caracter de consemnare.


Acreditiv

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accréditif, germ. Akkreditiv)

1. modalitate de plată în practica comercială prin care banca cumpărătorului, se obligă a plăti vânzătorului, direct sau prin intermediul unei bănci corespondente, o anumită sumă de bani.

2. sumă de bani depusă de cineva la o casă de economii şi consemnaţiuni; înscris care certifică o asemenea depunere.


Anale

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. annales)

1. scriere istorică în care evenimentele sunt consemnate an de an.

2. publicaţie ştiinţifică periodică.


Buletin

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bulletin)

1. act, livret oficial care atestă identitatea unei persoane.

2. adeverinţă prin care se consemnează ceva.

3. scurtă comunicare oficială cuprinzând informaţii de actualitate.

4. periodic editat de o instituţie specializată: referate, studii şi informaţii dintr-un anumit domeniu; publicaţie periodică oficială care cuprinde legi, decrete, decizii etc.

5. ~ de vot = imprimat cu numele candidaţilor la o alegere.


Cartă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. charte, lat. charta)

1. (în evul mediu) act care emană de la un suveran, destinat a consemna unele drepturi sau libertăţi.

2. convenţie, pact politic fundamental.

3. act care stabileşte funcţionarea unei organizaţii internaţionale.


Conscrie

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după lat. conscribere)

1. a chema în serviciul militar; a înrola, a recruta.

2. a consemna, a înscrie într-un registru oficial.


Consemnabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după it. consegnabile)

1. (demn) de consemnat; memorabil.