Parte de vorbire: adj.
Origine: (după it. consegnativo)
1. cu caracter de consemnare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. conspectus, germ. Konspekt, rus. konspekt)
1. privire generală asupra unei probleme, lucrări etc., materializată într-o consemnare sistematică.
2. rezumat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (specifica)
1. acțiunea de a specifica și rezultatul ei; relatare, mențiune, specificație.
2. aducere la cunoștință (verbal sau în scris) în mod clar și precis; menționare, precizare.
3. reținere a unui fapt, a unui eveniment etc. prin scris; consemnare, înregistrare, (înv.) scriptură.
4. (concret.) ceea ce specifică cineva; indicație, însemnare.