Dictionar

Reprobațiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. réprobation, lat. reprobatio)

1. acțiunea de a reproba și rezultatul ei; reprobare.

2. acțiunea de a condamna sever pe cineva pentru atitudinea sau acțiunile sale.

3. (prin ext.) dezaprobare.

4. (var.) reprobație.

5. (antonime) aprobare, consimțire.


Catadicseală

Parte de vorbire: s.f. (desuet)
Origine: (catadicsi + -eală)

1. consimțire formală, de complezență; catadicsire.