Dictionar

consolant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. consolant)

1. care consolează; care aduce reconfort; consolator.
2. (antonime) dezolant, dezesperant.
 

consolator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. consolateur)

1. care consolează; consolant.
 

galb

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. galbe)

1. curbură a unui capitel, a unei console, a unui vas etc.; contur grațios al unei sculpturi, al unei mobile, al corpului uman.
2. parte a fusului unei coloane, arcuită spre exterior, pentru a evita iluzia de strangulare.
 

inconsolabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inconsolable, lat. inconsolabilis)

1. pe care nimic și nimeni nu reușește să-l consoleze; care nu poate fi consolat; neconsolabil, de nemângâiat.
2. (antonim) consolabil.
 

volută

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. volute, it. voluta)

1. ornament în formă de spirală, la decorarea capitelului unei coloane, a unei console etc. în stilul ionic.
2. (fig.) răsucire, spirală (a gândirii).
 

consolă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT consola
2. FR console
3. EN bracket; corbel; conk; shelf
4. DE Konsole
5. RU консоль
6. HU konzol (gyám)