OK
X
boicot
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. boycott)
1.
mijloc
de
constrângere
constând
în
întreruperea
organizată
a
relațiilor
economice,
politice
etc.
cu
o
țară,
cu
o
întreprindere
etc.,
în
semn
de
protest.
coercitiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. coercitif)
1.
care
are
puterea
sau
dreptul
de
a
constrânge.
2.
care
exercită
o
constrângere;
constrângător.
3.
câmp
~
=
intensitatea
câmpului
magnetic
la
care
se
anulează
magnetizația
unui
corp
feromagnetic.
coerciție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. coercition, lat. coercitio)
1.
constrângere
(mai
ales
pentru
a
impune
respectarea
obligațiilor
legale).
forță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. force, it. forza)
1.
putere
fizică,
tărie,
vigoare.
2.
tur
de
~
=
acțiune
care
cere
multă
putere,
îndemânare
și
energie;
~
de
muncă
=
capacitatea
de
muncă
a
omului,
totalitatea
aptitudinilor
lui
fizice
și
intelectuale
datorită
cărora
el
este
în
stare
să
producă
bunuri
materiale;
~
de
producție
=
categorie
economică
desemnând
una
din
laturile
modului
de
producție,
care
include
mijloacele
de
producție
și
forța
de
muncă
atrase
în
procesul
de
producție.
3.
energie
morală.
4.
aptitudine,
capacitate.
5.
~e
armate
=
armată,
unități
militare.
6.
energie,
putere
naturală,
element
al
naturii.
7.
(fiz.)
cauză
care
scoate,
un
corp
din
starea
de
repaus
sau
de
mișcare
sau
care
schimbă
direcția
și
viteza
mișcării.
8.
~
de
tracțiune
=
forță
exercitată
de
un
vehicul
motor
asupra
unei
mașini
sau
a
unui
vehicul
pe
care
îl
remorchează.
9.
putere
de
constrângere,
violență.
10.
caz
de
~
majoră
=
situație
în
care
cineva
nu
poate
acționa
după
voință
din
cauza
unor
împrejurări
care
îl
domină;
prin
~
a
împrejurărilor
=
constrâns
de
împrejurări.
impunere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (impune)
1.
acțiunea
de
a
(se)
impune
și
rezultatul
ei;
silă,
constrângere.
2.
aplicare
a
unei
pedepse,
a
unei
prevederi
etc.
3.
operație
fiscală
care
constă
în
stabilirea
persoanei,
a
termenului
și
a
sumei
ce
urmează
să
fie
plătită
statului
ca
impozit;
impozare,
impozat;
(concret.)
impozit.
4.
(în
ritul
catolic)
~a
mâinilor
=
binecuvântare
prin
punerea
mâinilor
pe
capul
cuiva.
5.
remarcare,
afirmare.
jenă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. gêne)
1.
sfială
produsă
de
o
situație
penibilă.
2.
constrângere
supărătoare;
situație
neplăcută.
3.
~
financiară
=
lipsă
de
bani;
criză
financiară
ușoară.
4.
senzație
supărătoare.