Dictionar

Rezultate principale (Construcție,):

Construcţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. construction, lat. constructio)

1. faptul de a construi; construire.

2. alcătuire, compunere.

3. clădire, lucrare, edificiu.

4. (pl.) ramură a economiei naţionale care are ca obiect executarea clădirilor.

5. ~ii de maşini = ramură a industriei care produce maşini, unelte, instalaţii, utilaje.

6. grup (stabil) de cuvinte între care există anumite raporturi gramaticale.

7. mod de aranjare a cuvintelor în propoziţie şi a propoziţiilor în frază.


Rezultate secundare (Construcție,):

Deconstrucție

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. déconstruction, engl. deconstruction)

1. faptul de a descompune un sistem în elemente constitutive, pentru a-l analiza.

2. demolarea unei clădiri.

3. (literatură) analiză prin care un ansamblu este desfăcut pentru a fi studiat.

4. (figurat) actul de a desface ceva care a fost construit cu răbdare.

5. (antonime) construcție, edificare.


Reconstrucţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. reconstruction)

1. faptul de a reconstrui; refacere, reclădire, reconstituire.

2. (lingv.) refacere, cu ajutorul comparației dintre formele existente în limbile înrudite, a unor forme ale limbii de bază neatestate în texte; reconstituire, reconstruire.

3. (prin ext.) reconstituire a unei limbi.

4. (fig.) zugrăvirea prin cuvinte a imaginii unui lucru cunoscut, dar petrecut demult; evocare.

5. (var.) (înv.) reconstrucțiune.


Abator

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattoir)

1. construcţie unde se sacrifică animalele destinate consumului populaţiei.

2. (fig.) masacru.


Ablativ

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc.

2. ~ absolut = construcţie sintactică în latină sau greacă cu rol de propoziţie circumstanţială, dintr-un substantiv (sau pronume) şi un participiu în ablativ.


Adosat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adossé, lat. adossatus)

1. aşezat adaxial.

2. (bot.) orientat spre axă.

3. (despre o coloană, un pilastru) lângă un perete; (despre o construcţie) lipită de un edificiu.


Aerotanc

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aerotank)

1. construcţie pentru epurarea biologică a apelor.


Aerotehnic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérotechnique)

1. adj. referitor la aerotehnică.

2. s. f. disciplină care se ocupă cu studiul construcţiei aeronavelor.


Agramatical, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agrammatical)

1. care nu respectă principiile gramaticalităţii.

2. negramatical, neconform cu regulile construcției gramaticale.

3. (antonim) gramatical.