Dictionar

constructor, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. constructeur, lat. constructor)

1. (cel) care construiește, care știe și care practică arta de a construi.
2. (cel) care creează un mecanism complex și funcțional.
3. (antonim) destructor.
 

deconstructor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (de1- + constructor)

1. cel care contribuie la distrugerea a ceva deja edificat.
 

antrepriză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. entreprise)

1. sistem de executare a lucrărilor de construcții-montaj, în care prețurile unitare pe care beneficiarul urmează să le plătească constructorului se stabilesc prin deviz întocmit dinainte.
2. întreprindere care execută lucrări de antrepriză (1).
 

arhitect, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. architecte, lat. architectus, gr. arkhitekton)

1. specialist în arhitectură; specialist în proiectarea și construirea clădirilor.
2. persoană a cărei sarcină este să proiecteze planul unei clădiri (sau ansamblu urban) și să dirijeze construcția acesteia.
3. (figurat) creator al unei concepții privind relațiile politice interstatale.
4. (figurat) persoană sau entitate care dezvoltă ceva; creator.
5. (prin ext.) constructor.
6. (var. înv.) arhitecton, arhitector.
 

avionor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. avionneur)

1. persoană care proiectează planurile pentru o aeronavă, realizează construcția acesteia și efectuează teste de zbor; constructor de avioane.
 

heliotehnician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. héliotechnicien)

1. specialist în heliotehnică; tehnician în energie solară.
2. constructor de cuptoare, centrale solare etc.
 

planorist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (planor + -ist)

1. pilot sau constructor de planoare.
2. sportiv care practică planorismul.