Rezultate principale (Construi):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. construire, lat. construere)
1. tr. a face, a ridica o clădire, un edificiu, o maşină etc.
2. (fig.) a alcătui, a organiza; a dispune, a combina.
3. a desena, a trasa o figură geometrică.
4. (lingv.) a realiza o construcţie (4).
5. (refl. despre cuvinte) a se folosi de anumite construcţii gramaticale.
Rezultate secundare (Construi):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (construi + -bil)
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. reconstruire)
1. a construi din nou, a reclădi.
2. a reconstitui.
3. (lingv.) a stabili forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă pe baza legilor de corespondenţă fonetică; a reconstitui (2) o limbă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abbatial, lat. abbatialis)
1. care aparține unei abații, de abație.
2. care constituie un element al unei abaţii.
3. biserică ~ă = biserica principală a unei abații.
4. oraș ~ = oraș construit în jurul unei abații celebre.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérodynamique)
1. adj. referitor la aerodinamică.
2. (despre vehicule sau profilul lor) construit în aşa fel, încât să întâmpine la înaintare o rezistenţă minimă la frecarea cu aerul.
3. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază mişcarea corpurilor într-un mediu gazos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéromodélisme)
1. tehnica construirii de aeromodele.
2. activitate sportivă pentru construcţia şi lansarea aeromodelelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aéronautique)
1. adj. referitor la aeronautică.
2. s. f. tehnica construirii şi conducerii aeronavelor, precum şi a navigaţiei aeriene.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérostatique)
1. adj. referitor la aerostatică.
2. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază echilibrul gazelor, precum şi tehnica construirii şi dirijării aerostatelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphrasie)
1. tulburare de comunicare verbală, dificultate de a construi fraze.