Rezultate secundare (Construire,):
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. architecte, lat. architectus, gr. arkhitekton)
1. specialist în arhitectură; specialist în proiectarea și construirea clădirilor.
2. persoană a cărei sarcină este să proiecteze planul unei clădiri (sau ansamblu urban) și să dirijeze construcția acesteia.
3. (figurat) creator al unei concepţii privind relaţiile politice interstatale.
4. (figurat) persoană sau entitate care dezvoltă ceva; creator.
6. (var. înv.) arhitecton, arhitector.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. automatique)
2. s. f. ramură a ştiinţei şi tehnicii care studiază metodele şi mijloacele utilizate pentru conceperea şi construirea sistemelor automate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. automodélisme)
1. sport constând în construirea de automodele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. combinatoire)
1. analiză ~ = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, permutările şi combinările; logică ~ = orientare în logica matematică, care studiază noţiunile şi metodele fundamentale în construirea sistemelor şi calculelor logice formale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. construction, lat. constructio)
1. faptul de a construi; construire.
3. clădire, lucrare, edificiu.
4. (pl.) ramură a economiei naţionale care are ca obiect executarea clădirilor.
5. ~ii de maşini = ramură a industriei care produce maşini, unelte, instalaţii, utilaje.
6. grup (stabil) de cuvinte între care există anumite raporturi gramaticale.
7. mod de aranjare a cuvintelor în propoziţie şi a propoziţiilor în frază.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. décintrer)
1. a îndepărta cofrajele pentru construirea unui arc, a unei bolţi.