Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. consulat, lat. consulatus)
1. (în Roma antică) perioadă de guvernare a unui consul (1).
2. guvernare consulară a Republicii Franceze între 1799 şi 1804.
3. reprezentanţă diplomatică a unui stat în alt stat, inferioară ambasadei; sediul reprezentanţei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. proconsulat, lat. proconsulatus)
1. funcţia de proconsul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vice-consulat)
1. funcţia de viceconsul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. consulaire, lat. consularis)
1. referitor la consul sau la consulat.
2. corp ~ = totalitatea consulilor (3) dintr-o ţară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. proconsul)
1. magistrat roman care, după încheierea consulatului, era însărcinat cu guvernarea unei provincii.