OK
X
conta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (it. contare, fr. compter)
1.
a
se
bizui
(pe),
a
se
încrede
(în).
2.
a
avea
valoare,
însemnătate.
3.
a
înregistra
conturile
(1).
aconta
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (acont)
1.
a
plăti
un
acont,
un
avans
din
prețul
convenit;
(pop.)
a
arvuni.
contabil, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (it. contabile, fr. comptable)
1.
I.
care
se
referă
la
contabilitate;
contabilicesc.
2.
care
este
folosit
în
contabilitate;
contabilicesc.
3.
care
face
parte
dintr-o
contabilitate;
contabilicesc.
4.
care
este
determinat
prin
tehnici
contabile;
contabilicesc.
5.
II.
persoană
calificată
care
ține
contabilitatea,
care
se
ocupă
de
conturile
unei
instituții,
întreprinderi
etc.
6.
(var.)
comptabil.
contabil-șef
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (cf. fr. chef comptable)
1.
persoană
responsabilă
pentru
supravegherea
operațiunilor
contabile
și
a
producerii
situațiilor
financiare
într-o
întreprindere.
contabilicesc, -ească
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (contabil + -icesc)
1.
care
se
referă
la
contabil
sau
la
contabilitate;
contabil,
(rar)
comptabil.
contabilicește
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (contabil + -icește)
1.
din
punct
de
vedere
contabil.
2.
în
mod
contabil.
contabilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (it. contabilità, fr. comptabilité)
1.
știință
care
studiază
evidența
contabilă.
2.
determinarea
detaliată
a
cheltuielilor
și
încasărilor
de
debite
și
credite.
3.
totalitatea
operațiilor
de
înregistrare
a
mișcării
fondurilor
și
materialelor
unei
instituții
sau
întreprinderi;
evidență
contabilă.
4.
serviciul
responsabil
cu
întocmirea
conturilor;
secție,
birou
într-o
unitate
economică
unde
se
face
evidența
contabilă.
5.
(prin
ext.)
determinarea
detaliată
a
lucrurilor
care
nu
sunt
evaluate
în
bani;
numărătoare
exactă.
6.
(var.)
comptabilitate.
ablastie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. ablastie)
1.
(biol.)
nedezvoltare
sau
dispariție
completă
a
unui
organ.
2.
(chir.)
măsuri
de
evitare
a
contaminării
plăgii
cu
celule
tumorale.
abocluzie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (ab- + ocluzie; cf. lat. ab „îndepărtat de...”, occlusio, -onis „închidere”)
1.
(med.)
dentiție
în
care
dinții
arcadei
superioare
(maxilarul
superior)
și
ai
arcadei
inferioare
(mandibula)
nu
se
află
în
contact.
2.
lipsă
de
contact
între
dinții
arcadei
inferioare
și
cei
ai
arcadei
superioare.
acomodare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (acomoda)
1.
acțiunea
de
a
se
acomoda;
acomodație.
2.
~
vizuală
=
modificare
spontană
a
curburii
cristalinului.
3.
(biol.)
adaptare
individuală
care
nu
afectează
decât
fenotipul.
4.
(lingv.)
asimilație
parțială
între
două
sunete
în
contact
direct.
act
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. acte, lat. actum)
1.
manifestare
a
unei
activități;
acțiune,
faptă.
2.
a
face
~
de
prezență
=
a
apărea
undeva,
obligat
sau
din
politețe.
3.
document,
înscris
oficial.
4.
~
de
acuzare
=
concluzie
scrisă
asupra
anchetării
unei
cauze
penale,
bază
la
dezbaterile
unui
proces.
5.
diviziune
a
unei
opere
dramatice.
6.
~
sexual
=
împreunare
sexuală
între
doi
indivizi;
contact
sexual.
aculturație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., engl. acculturation)
1.
complex
de
transformări
care
au
loc
în
planul
culturii
ca
urmare
a
contactului
între
grupuri
sociale
având
culturi
deosebite;
adaptare
a
unui
individ
(grup)
la
o
nouă
cultură.
aderență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)
1.
legătură,
lipire.
2.
bridă.
3.
(fiz.)
forță
care
menține
alăturate
două
corpuri
în
contact.
4.
(constr.)
fenomen
de
legătură
între
beton
și
oțel.
5.
(metal.)
fenomen
de
prindere
pe
suprafața
pieselor
turnate
a
unor
cruste,
care
provoacă
defecte.
6.
aderare,
solidarizare
conștientă.
7.
(bot.)
concreștere
intimă
și
secundară,
necongenitală,
a
organelor
similare
învecinate,
obișnuit
separate
(frunze,
petale,
antere).