Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. contemporain, lat. contemporaneus)
1. care există, se petrece în prezent; actual.
2. (despre oameni; şi s.) din aceeaşi vreme cu...
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. contemporanéité)
1. epoca contemporană, care există, care se petrece în zilele noastre; actualitate.
2. ceea ce caracterizează epoca contemporană; ceea ce are un caracter contemporan, actual.
3. faptul de a exista în aceeași epocă.
4. existența a două sau mai multe persoane, două sau mai multe lucruri, în aceeași perioadă de timp.
5. simultaneitatea existenței sau a prezenței.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (cf. fr. contemporanéiser)
1. a da un caracter contemporan la ceva.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (contemporan + -izare)
1. faptul de a da un caracter contemporan la ceva; actualizare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actuel, lat. actualis)
1. adj. care se petrece în prezent; contemporan; la ordinea zilei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (ad-hoc + -craţie)
1. (în sociologia şi viitorologia politică contemporană) instabilitatea cronică pe care o cunosc diferitele forme de organizare (economică şi socială) ca urmare a impactului societăţii capitaliste dezvoltate cu revoluţia ştiinţifico-tehnică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. aggiornamento)
1. politică a bisericii romano-catolice de readaptare a doctrinei tradiţionale a catolicismului la cerinţele societăţii contemporane.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conceptuel, lat. conceptualis)
1. care ține de concept; care se referă la concept; ideal, abstract.
2. care constituie un concept, o idee generală.
3. artă ~ă = tendinţă în arta contemporană care face să primeze ideea, concepţia operei asupra formei sale concrete, ultime.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. contemporanéité)
1. epoca contemporană, care există, care se petrece în zilele noastre; actualitate.
2. ceea ce caracterizează epoca contemporană; ceea ce are un caracter contemporan, actual.
3. faptul de a exista în aceeași epocă.
4. existența a două sau mai multe persoane, două sau mai multe lucruri, în aceeași perioadă de timp.
5. simultaneitatea existenței sau a prezenței.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. country /music/)
1. muzică ~ = muzică de cowboy, factor al americanilor albi, devenită stil de muzică uşoară contemporană.
2. ~ rock = utilizarea motivelor şi instrumentelor country în context rock.