Dictionar

continua

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. continuer, lat. continuare)

1. intr., refl. a urma pe cineva, a merge înainte; a se prelungi.
2. tr. a duce mai departe ceva început.
 

continuare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. continua)

1. acțiunea de a continua și rezultatul ei; urmare, prelungire.
2. (expr.) în ~ = fără întrerupere, continuu; mai departe, mai încolo.
 

continuat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (v. continua)

1. I. dus mai departe; neîntrerupt.
2. II. ducere mai departe a unui lucru început; continuare.
 

continuație

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (lat. continuátio, fr. continuation)

1. acțiunea de a continua.
2. ceea ce constituie continuarea a ceva.
3. prelungirea unui obiect, a unui canal de comunicare, a unui eveniment.
4. (var.) (înv.) continuațiune.
5. (sinon.) continuare.
 

continuativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. continuatif)

1. care este susceptibil de a continua.
2. (și adv.) în mod continuu.
 

continuator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. continuateur)

1. persoană care continuă un lucru, o acțiune etc. începută de altul.
 

absidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abside, lat. absida)

1. nișă în formă semicirculară situată în continuarea navei centrale a unei bazilici sau biserici.
 

acrescent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. accrescent)

1. (despre flori) care continuă să crească și după înflorire.
 

alegorism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. allégorisme)

1. artă care constă în folosirea neîndemânatică sau prea frecventă a alegoriei; exprimare prin alegorii; metaforă prelungită și continuă.
 

amfibrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphibrye)

1. încetare a dezvoltării în lungime a organelor unor plante, creșterea continuându-se numai în grosime.
 

analogic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. analogique, lat. analogicus)

1. care se bazează pe analogie, care provine din analogie.
2. (despre semnale electronice) a cărui valoare poate fi reprezentată printr-o funcție continuă de timp.
3. (despre dispozitive electronice etc.) care generează, măsoară, prelucrează și stochează curenți și tensiuni electrice care variază în limite fixate.
 

animație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. animation, lat. animatio)

1. mișcare continuă și zgomotoasă (de ființe, de vehicule); însuflețire, agitație.
2. film de ~ = film constând dintr-o suită de desene animate.