Dictionar

 
 
 
 

adiacent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. adiacens, it. adiacente)

1. alăturat, aşezat alături, învecinat, continuu.
2. (mat.) unghiuri ~e = unghiuri care au acelaşi vârf şi o latură comună.
 
 

amplidină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amplidyne)

1. maşină electrică amplificatoare de curent continuu, cu flux magnetic transversal.