Dictionar

Rezultate principale (Contract,):

Contract

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. contractus, fr. contrat)

1. convenţie, înţelegere scrisă prin care două sau mai multe părţi se obligă reciproc la ceva.

2. ~ de muncă = contract potrivit căruia cineva se obligă presteze o anumită muncă în schimbul unei retribuţii; ~ colectiv de muncă = contract încheiat de o instituţie sau întreprindere cu muncitorii şi funcţionaţii respectivi, reprezentaţi prin comitetul sindicatului; ~ economic = contract între două întreprinderi prin care o parte se obligă livreze anumite produse, presteze un serviciu sau execute o lucrare, iar cealaltă plătească preţul mărfii sau al lucrării, ori tariful serviciului efectuat.

3. teoria ~ului social = teorie raţionalistă potrivit căreia statul ar fi apărut ca urmare a unei convenţii între oameni.

4. (bridge) număr de levate la care s-a angajat un jucător.


Rezultate secundare (Contract,):

Contracta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. contracter, lat. contrahere)

1. tr. a încheia un contract.

2. a lua asupra sa o obligaţie.

3. a ~ o datorie = a se împrumuta.

4. a se îmbolnăvi de...

5. tr., refl. (despre muşchi) a (se) strânge, a (se) zgârci.

6. refl. (despre corpuri) a-şi micşora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic.


Contractant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. contractant)

1. (cel) care încheie un contract.


Contracţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contraction, lat. contractio)

1. încordare, spasm al muşchilor, al corpului.

2. reducere a volumului unui corp provocată de răcire, cristalizare etc.

3. ~ gravitaţională = reducere a volumului unei stele datorită forţelor de atracţie gravitaţională.


Contractil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. contractile)

1. capabil de a se contracta (II).


Contractilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contractilité)

1. însuşire a ţesuturilor organice de a se contracta.

2. proprietate a pământului de a-şi modifica sensibil volumul la variaţii de umiditate.


Contractor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. contracteur)

1. care contractează (I, 1).


Acceptant, -ă

Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. acceptant)

1. (parte) care acceptă oferta de a încheia un contract.


Achiesa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. acquiescer)

1. a accepta condiţiile unei acţiuni juridice, ale unui contract.


Acordant, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Akkordant)

1. persoană care execută lucrări în acord; lucrător contractual.


Acromiotonie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acromiotonie)

1. contracţie involuntară la una din extremităţi.


Amixie 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amixie)

1. reproducere a unui organism pe cale asexuată la speciile inferioare.

2. restricţie impusă membrilor unei colectivităţi de a contracta căsătorii cu parteneri din aceeaşi castă, rasă, religie etc.


Angaja

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. engager)

1. tr., refl. a (se) încadra într-un loc de muncă.

2. tr. a contracta un angajament.

3. a închiria ceva.

4. a atrage după sine o obligaţie, o răspundere.

5. a antrena într-o acţiune, într-o discuţie.

6. refl. a se obliga la ceva, a-şi lua un angajament.

7. a apuca un anumit drum.

8. a începe o manevră (de depăşire a unui autovehicul, a unei nave).

9. (despre avioane) a intra (fără voia pilotului) într-o poziţie nedorită.

10. (despre o ancoră) a se prinde de un obiect pe fundul apei.

11. a pune pucul sau mingea în joc (la hochei, la baschet).