Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contravention)
1. încălcare a dispoziţiilor unei legi, ale unui regulament etc., care se sancţionează cu o pedeapsă uşoară (amendă sau sancţiune administrativă).
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kontraveninte, după fr. contrevennant)
1. cel care săvârşeşte o contravenţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. contraventionnel)
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. procès-verbal)
1. document întocmit de o autoritate competentă și care constată un fapt, un delict, o contravenție etc.
2. raportul a ceea ce a fost spus sau făcut într-o ședință, întrunire sau circumstanță oficială.