Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contribution, lat. contributio)
1. parte cu care se contribuie la o acţiune, la o cheltuială comună; aport.
2. a pune la ~ = a folosi capacitatea cuiva (sau a ceva) într-o acţiune.
3. (jur.; pl.) sumă de bani pe care un stat învins este obligat s-o plătească unui stat învingător în temeiul unui tratat de pace, depăşind pagubele cauzate de război.
4. impozit.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. améliorateur)
1. I. care ameliorează; având puterea de a îmbunătăți; ameliorant.
2. (creșterea animalelor) a cărui contribuție genetică îmbunătățește o rasă sau o descendență.
3. II. cel care ameliorează.
4. cal de reproducție a cărui contribuție genetică îmbunătățește o rasă sau o descendență.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apport)
1. contribuţie a unei persoane sau colectivităţi la o întreprindere, la o acţiune comună.
2. bunuri (i)mobile, bani, valori pe care un asociat le aduce într-o unitate economică.
3. capital cu care un acţionar contribuie la o societate pe acţiuni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după rus. samooblojenie)
1. contribuţie în bani sau în muncă benevolă, stabilită de o colectivitate în vederea unor lucrări locale de interes obştesc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collecte, lat. collecta)
1. strângere de bani (sau de obiecte) prin contribuţie benevolă în scopul ajutorării cuiva.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. compiler, lat. compilare)
1. a culege fragmente, idei din diverşi autori, pentru a alcătui o lucrare nouă, fără o contribuţie personală.
2. (inform.) a traduce un limbaj algoritmic sau un program în cadrul maşinii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concours, lat. concursus)
1. examen pentru selecţionarea candidaţilor la admiterea într-o instituţie de învăţământ sau pentru a obţine un post, o bursă etc.
2. întrecere; competiţie sportivă.
3. ajutor, sprijin; colaborare; contribuţie.
4. a-şi da ~ul (la ceva) = a colabora; ~ de împrejurări = conjunctură.