Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. contrôler)
2. a domina, a supune, a ţine sub control; a supraveghea.
3. refl. (despre oameni) a-şi stăpâni mişcările, manifestările.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (it. autocontrollare)
1. a-și controla propriile fapte; a se autosupraveghea.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. contrôlable)
1. care poate fi controlat, verificat.
2. pe care îl putem controla sau domina.
3. (antonime) incontrolabil, necontrolabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. controlatéral)
1. (despre leziuni, paralizii) care este localizat în jumătatea corporală opusă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adéphagie)
1. (med.) foame excesivă, disproporționată, pe care persoana afectată nu o poate controla; bulimie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. amministrabile)
1. care poate fi administrat, gestionat, controlat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anancastique, germ. anankastisch)
1. referitor la o idee fixă care nu este controlată de conștiință; obsesiv, obsesional.
2. psihopatie ~ă = psihopatie caracterizată prin slăbirea simţului realului, tendinţa spre anxietate, ipohondrie, nehotărâre şi impresionabilitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după rus. беспартийный)
1. care nu este membru al niciunui partid politic; fără de partid; nepartinic.
2. care nu este susținut sau controlat de un partid politic.
3. (antonime) partinic, partidic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. auto-analgésie)
1. metodă de analgezie generală prin care bolnavul îşi diminuează singur durerea, prin inhalaţia analgezicului; analgezie controlată de pacient.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (it. autocontrollare)
1. a-și controla propriile fapte; a se autosupraveghea.