Rezultate principale (Convenţie,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. convention, lat. conventio)
1. înţelegere, acord, pact între state, instituţii etc.
2. contact.
3. denumire dată unor tratate internaţionale.
4. (lit., arte) acceptare tacită a unor procedee, forme sau idei.
5. (pl.) deprindere stabilită prin tradiţie.
6. adunare legislativă a Franţei între 1792 şi 1794.
7. congres al unui partid, al unei grupări politice, reunit în vederea desemnării candidatului la preşedinţie, stabilirii platformei-program etc.
Rezultate secundare (Convenţie,):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abonnement)
1. convenţie prin care, în schimbul unei taxe, se obţin unele servicii, dreptul la folosirea unui mijloc de transport, anumite publicaţii; înscris prin care se certifică această convenţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (asigura)
1. acţiunea de a (se) asigura.
2. convenţie de despăgubire pentru accidente în care nu este angajată responsabilitatea celui asigurat.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (asigura)
1. (cel) care a încheiat o convenţie de asigurare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capitulation)
1. convenţie internaţională unilaterală, care asigură pentru cetăţenii unui stat anumite privilegii pe teritoriul altui stat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. charte, lat. charta)
1. (în evul mediu) act care emană de la un suveran, destinat a consemna unele drepturi sau libertăţi.
2. convenţie, pact politic fundamental.
3. act care stabileşte funcţionarea unei organizaţii internaţionale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. clausa, fr. clause)
1. dispoziţie specială sau accesorie inserată într-o convenţie, într-un tratat, contract etc.
2. ~a naţiunii celei mai favorizate = clauză prin care, într-un acord internaţional, un stat recunoaşte altui stat în relaţiile bilaterale (de credit, financiare, de import-export) aceleaşi avantaje şi privilegii acordate şi altor state.