convenție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. convention, lat. conventio)

1. înțelegere, acord, pact între state, instituții etc.
2. contact.
3. denumire dată unor tratate internaționale.
4. (lit., arte) acceptare tacită a unor procedee, forme sau idei.
5. (pl.) deprindere stabilită prin tradiție.
6. adunare legislativă a Franței între 1792 și 1794.
7. congres al unui partid, al unei grupări politice, reunit în vederea desemnării candidatului la președinție, stabilirii platformei-program etc.

abonament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abonnement)

1. convenție prin care, în schimbul unei taxe, se obțin unele servicii, dreptul la folosirea unui mijloc de transport, anumite publicații; înscris prin care se certifică această convenție.

asigurare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (asigura)

1. acțiunea de a (se) asigura.
2. convenție de despăgubire pentru accidente în care nu este angajată responsabilitatea celui asigurat.

asigurat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (asigura)

1. (cel) care a încheiat o convenție de asigurare.

capitulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capitulation)

1. convenție internațională unilaterală, care asigură pentru cetățenii unui stat anumite privilegii pe teritoriul altui stat.

cartă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. charte, lat. charta)

1. (în evul mediu) act care emană de la un suveran, destinat a consemna unele drepturi sau libertăți.
2. convenție, pact politic fundamental.
3. act care stabilește funcționarea unei organizații internaționale.

clauză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. clausa, fr. clause)

1. dispoziție specială sau accesorie inserată într-o convenție, într-un tratat, contract etc.
2. ~a națiunii celei mai favorizate = clauză prin care, într-un acord internațional, un stat recunoaște altui stat în relațiile bilaterale (de credit, financiare, de import-export) aceleași avantaje și privilegii acordate și altor state.