Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. convertible, lat. convertibilis)
1. care poate fi convertit, care se poate converti.
2. care poate fi transformat, care se poate transforma în altceva.
3. a cărui utilizare poate fi modificată.
4. (aeronautică) avion ~ = vehicul aerian hibrid, având capacitățile de operare ale unui elicopter și ale unui avion; convertiplan.
5. automobil ~ = autoturism al cărui acoperiș poate fi îndepărtat; automobil decapotabil.
6. (antonime) inconvertibil, neconvertibil.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. helléniste)
1. specialist în studiul limbii şi culturii elenistice; (prin ext.) specialist în studiul limbii şi culturii elene.
2. persoană versată în cunoașterea limbii, literaturii și culturii grecești.
3. (sens biblic) evreu care a adoptat cultura sau cultul grecilor; grec convertit la iudaism.
4. (var.) elinist, (înv.) elimist, (înv.) helenist.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. néophyte, lat. neophytus, gr. neophytos)
1. cel convertit recent la o religie.
2. (prin ext.) cel care a aderat de curând la o doctrină, la un partid etc.
3. persoană care intră într-un nou domeniu de experiență; începător, novice.
4. (antonime) expert, veteran.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prosélyte, lat. proselytus, gr. proselytos)
1. cel convertit de curând la o credinţă, la o ideologie, doctrină etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. transférabilité)
1. însuşirea de a fi transferabil.
2. calitatea unei monede care poate fi convertită în alte monede.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. directus, fr. droit)
2. știință care studiază regulile și legile conviețuirii în societate.
3. totalitatea normelor juridice care reglementează relațiile sociale dintr-un stat.
5. știință (sau disciplină) care studiază dreptul.
6. ~ penal = ramură a dreptului care se ocupă de normele juridice cu caracter represiv.
7. ~ civil = ramură a dreptului care studiază și reglementează relațiile sociale (convertite în raporturi juridice) dintr-un stat.
8. ~ constituțional = totalitatea normelor fundamentale care reglementează relațiile privitoare la orânduirea social-economică și de stat; ramură a dreptului care studiază drepturile și datoriile cetățenilor decurgând din constituție.
9. ~ internațional = totalitatea normelor de drept care reglementează raporturile dintre state.
10. ~ natural = drept considerat ca imuabil și universal, care ar exista în afara structurilor sociale, decurgând fie din natura sau rațiunea umană, fie din voința sau rațiunea divină.
11. ~ comercial = ansamblu de reguli, de instituții și de practici aplicabile actelor de comerț, comercianților și societăților comerciale.
12. ~ administrativ = ansamblu de norme care reglementează organizarea și activitatea administrației.
13. ~ul muncii = totalitatea regulilor aplicabile raporturilor individuale sau colective ale salariaților.
14. (înv; și drit) putere, prerogativă legal recunoscută unei persoane (unei instituții, unui popor) de a avea o anumită conduită, de a se bucura de anumite privilegii etc.