Dictionar

Rezultate principale (Convinge,):

Convinge

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. convincere)

1. tr. a face pe cineva recunoască un lucru, adopte o părere.

2. refl. a se încredinţa de ceva.


Rezultate secundare (Convinge,):

Convingere

Parte de vorbire: s.
Origine: (convinge)

1. acţiunea de a (se) convinge; convicţiune;

2. părere fermă asupra unui lucru.


Adept, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adepte, lat. adeptus)

1. persoană care aderă la o teorie, la o doctrină etc.

2. (prin ext.) persoană care împărtășește convingerile cuiva.

3. inițiat în misterele unei secte, în secretele unei științe, ale unei arte etc.


Antropopatie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anthropopathie)

1. (med.) formă de delir caracterizată prin convingerea bolnavului în propriu-i corp coexistă ființe umane, pe care le simte și cărora le percepe vocea.

2. atribuirea de însușiri și stări afective specific umane unor obiecte, mediului înconjurător, naturii.

3. reprezentare a divinității, în sistemele religioase primitive, ca o ființă cu sentimente și pasiuni omenești; antropopatism.


Apostazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apostasie, lat., gr. apostasia)

1. renegare publică a unei credinţe religioase, a unor convingeri.

2. răzvrătire împotriva stăpânirii.


Boniment

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. boniment)

1. anunț oral făcut la intrarea într-un loc de spectacol pentru a trezi interesul public.

2. argumentație ingenioasă a unui vânzător ambulant pentru a convinge și atrage noi clienți.

3. (prin ext.) anunţ pompos de şarlatan; reclamă sforăitoare.


Cameleon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caméléon, lat. camaeleon, gr. khamaileon)

1. reptilă arboricolă insectivoră din regiunile tropicale, care poate să-şi schimbe culoarea pielii după mediul înconjurător.

2. (fig.) om care îşi schimbă purtarea şi convingerile cu mare uşurinţă.


Cameleonism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caméléonisme)

1. însuşire a unor reptile de a-şi schimba culoarea pielii potrivit mediului înconjurător; homocromie.

2. (fig.) schimbare a purtării şi a convingerilor cuiva în funcţie de împrejurări.