Rezultate secundare (Copac,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (copac + -[i]os)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abattis)
1. (mil.) obstacol artificial format din copaci tăiați; baraj realizat din copaci culcaţi cu vârful spre inamic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. arbor)
1. copac.
2. ~le vieţii = a) arbore decorativ, cu tulpina piramidală şi frunze verzi, solzoase; tuia. b) (fig.) schemă reprezentând evoluţia omului de-a lungul vieţii; ~ genealogic = reprezentare grafică, ca un arbore, a legăturilor de rudenie dintre membrii unei familii sau grup de familii înrudite.
3. catarg.
4. axă care transmite o mişcare de rotaţie diferitelor organe ale unei maşini.
5. (mat.) structură de date în care fiecare conţine puncte de referinţă la celelalte.
6. (inform.) graf orientat, aciclic.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. arboricide)
1. I. care distruge copacii; care servește pentru combaterea unor plante lemnoase.
2. II. substanţă pentru combaterea anumitor plante lemnoase sau la devitalizarea rădăcinilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arbuscule, lat. arbuscula)
1. tufă mică cu aspect de copăcel; arbore mic.
2. (anat.) organ foarte mic, ramificat ca un arbore.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arbuste, lat. arbustum)
1. plantă lemnoasă cu tulpina ramificată de la bază; copăcel.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sp. avenida)
1. (în Spania, Portugalia, America Latină) stradă principală, de obicei foarte largă, dreaptă, mărginită de copaci, care duce la un anumit punct din oraș; bulevard.