Dictionar

copilărește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (copil + -ărește)

1. în felul copiilor, ca un copil.
2. într-un mod pueril.
 

bambino

Parte de vorbire:  s.m. (fam.)  
Etimologie: (it. bambino)

1. ființă umană foarte tânără, între naștere și începutul copilăriei; copil mic.
 

bebe

Parte de vorbire:  s.m. invar.  
Etimologie: (fr. bébé, engl. baby)

1. copil foarte mic, sugar, care nu a atins vârsta de înțărcare; baby, bebeluș.
2. (fam.) copil drăgălaș, copilaș.
3. ~-eprubetă = copil care este rezultatul unei sarcini obținute prin fecundare artificială.
4. păpușă sintetică cu aspectul și dimensiunile unui copil mic.
5. (var.) bebi.
 

cherubin

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. chérubin, lat. cherubin)

1. (în Biblie) înger de rang inferior; heruvim.
2. (în arta creștină) cap, bust de copil, cu două aripi.
3. (fig.) copilaș frumos, îngeraș.
 

etate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. aetas)

1. fiecare dintre perioadele vieții umane (copilărie, tinerețe, maturitate, bătrânețe).
2. timpul scurs de la nașterea unei ființe până la un anumit moment din viața ei; vârstă.
3. perioade trecute din viața unei persoane, animal sau lucru, cu indicație exactă sau cu diverse aproximări; perioadă de viață.
4. perioadă a vieții umane care merge de la 60 de ani încolo.
5. (var.) (reg.) itate.
 

hebelogie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. hébélogie)

1. studiul sau psihologia adolescenței (perioadă de tranziție dintre copilărie și maturitate marcată de schimbări fizice, psihologice și sociale semnificative).
 

infantil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. infantile, lat. infantilis)

1. de copii, al copiilor.
2. paralizie ~ă = poliomielită.
3. (fig.) copilăresc, pueril; neserios.