Dictionar

cordial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cordial)

1. (și adv.) pornit din toată inima; afectuos, sincer.
 

cordialitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cordialité)

1. însușirea de a fi cordial; afecțiune.
 

afabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affable, lat. affabilis)

1. care demonstrează gentilețe și cordialitate față de ceilalți; binevoitor, cordial, prietenos.
2. (antonime) acrimonios, neprietenos.
 

cardiodinie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cardiodynie)

1. (med.) senzație dureroasă în regiunea precordială sau în inimă; cardialgie.
 

cordialitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cordialité)

1. însușirea de a fi cordial; afecțiune.
 

intim, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. intime, lat. intimus)

1. care constituie esența unui lucru; lăuntric.
2. (fig.) strâns, apropiat.
3. (despre sentimente) puternic, profund.
4. (despre oameni; și s. m.) legat printr-o afecțiune puternică, profundă.
5. familiar, prietenos, cordial.
6. referitor la sentimentele de dragoste, erotic; sexual.
7. referitor la viața particulară sau familiară a cuiva.
8. care are loc într-un cadru restrâns.
 

intimo

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. intimo)

1. (indică modul de executare a unei bucăți muzicale) intim, cordial.
 

precordialgie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. précordialgie)

1. durere localizată în regiunea precordială.