Dictionar

corecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. correction, lat. correctio)

1. corectare a unui calcul, a tirului etc.
2. cantitate care trebuie adăugată sau sesizată din indicațiile date de un instrument de măsurat pentru a compensa erorile.
3. epanortoză.
4. pedeapsă corporală aplicată unui vinovat; bătaie.
5. casă de ~ = loc unde își execută pedeapsa infractorii minori.
 

autocorecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autocorrection)

1. acțiune proprie unui sistem cibernetic de a perfecționa rezultatele la ieșirea din sistem.
 

corecție; rectificare; îmbunătățire

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT correctio; rectificatio; emendatio
2. FR correction; émendation
3. EN correction; emendation
4. DE Emendation; Verbesserung; Berichtigung
5. RU испрaвление
6. HU kijavítás; helyreigazítás; (meg)javítás, nemesítés
 

supracorecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. surcorrection)

1. corecție aplicată în sisteme de transmisiune, care produce distorsionarea semnalului de ieșire în sens contrar distorsiunii sale inițiale.
 

apocromat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. apochromat)

1. sistem de lentile care are o mai bună corecție a aberațiilor cromatice și sferice decât lentilele acromate comune; obiectiv apocromatic.
 

contradistorsiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (contra1- + distorsiune)

1. (electr.; impr.) corecție a unei distorsiuni.
 

epanortoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épanorthose, gr. epanorthosis)

1. figură retorică constând în retractarea sau reluarea a ceea ce s-a spus în același enunț, în scopul corectării enunțului sau a unei noțiuni; corecție.
 

epiteză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épithèse, gr. epithesis)

1. (med.) corecție a unei articulații defectuoase.
2. paragogă.
 

fustigație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fustigation, lat. fustigatio)

1. bătaie cu vergile; flagelare.
2. (fig.) corecție, pedeapsă; critică aspră.
 

supracorecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. surcorrection)

1. corecție aplicată în sisteme de transmisiune, care produce distorsionarea semnalului de ieșire în sens contrar distorsiunii sale inițiale.