Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. correction, lat. correctio)
1. corectare a unui calcul, a tirului etc.
2. cantitate care trebuie adăugată sau sesizată din indicaţiile date de un instrument de măsurat pentru a compensa erorile.
3. epanortoză.
4. pedeapsă corporală aplicată unui vinovat; bătaie.
5. casă de ~ = loc unde îşi execută pedeapsa infractorii minori.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autocorrection)
1. acţiune proprie unui sistem cibernetic de a perfecţiona rezultatele la ieşirea din sistem.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT correctio; rectificatio; emendatio
4. DE Emendation; Verbesserung; Berichtigung
5. RU испрaвление
6. HU kijavítás; helyreigazítás; (meg)javítás, nemesítés
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. surcorrection)
1. corecţie aplicată în sisteme de transmisiune, care produce distorsionarea semnalului de ieşire în sens contrar distorsiunii sale iniţiale.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. apochromat)
1. sistem de lentile care are o mai bună corecție a aberațiilor cromatice și sferice decât lentilele acromate comune; obiectiv apocromatic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (contra1- + distorsiune)
1. (electr.; impr.) corecţie a unei distorsiuni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épanorthose, gr. epanorthosis)
1. figură retorică constând în retractarea sau reluarea a ceea ce s-a spus în acelaşi enunţ, în scopul corectării enunţului sau a unei noţiuni; corecţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épithèse, gr. epithesis)
1. (med.) corecţie a unei articulaţii defectuoase.
2. paragogă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fustigation, lat. fustigatio)
1. bătaie cu vergile; flagelare.
2. (fig.) corecţie, pedeapsă; critică aspră.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. surcorrection)
1. corecţie aplicată în sisteme de transmisiune, care produce distorsionarea semnalului de ieşire în sens contrar distorsiunii sale iniţiale.