Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alcicorne)
1. asemănător coarnelor de elan.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capricorne, lat. capricornus)
1. constelaţie din emisfera australă.
2. zodia C~ului = a unsprezecea dintre cele 12 zodii (22 decembrie - 22 ianuarie), reprezentată printr-un ţap.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cornac)
1. conducător de elefanţi sau de alte animale, în India.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cornacées)
1. familie de plante lemnoase dialipetale: cornul, scoruşul etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cornage)
1. zgomot patologic care însoţeşte respiraţia în unele maladii.
2. sforăială care se aude la cai când sunt goniţi la galop.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cornaline)
1. varietate roşie-oranj de agat, piatră semipreţioasă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. abondance, lat. abundantia)
1. cantitate mare, belşug; bogăţie.
2. cornul ~ei = corn cu fructe şi flori, simbol al belşugului.
3. (biol.) număr al indivizilor unei specii dintr-un releveu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aphteux)
2. febră ~oasă = boală a vitelor cornute, transmisibilă şi omului, prin febră şi erupţie pe mucoasa gurii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. albugo)
1. opacifiere inflamatorie a corneei, sub formă de pată albă.
2. pată albă care se formează pe unghie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Althorn)
1. (muzică) instrument de suflat de alamă, specie de corn, folosit mai ales în fanfară; fligorn de forma trompetei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. ancona)
1. consolă care susţine cornişa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. entablement)
1. element de arhitectură compus din arhitravă, friză şi cornişă, în partea superioară a unui zid, deasupra unui şir de coloane, care susţine acoperişul.