Dictionar

Rezultate principale (Corp,):

Corp

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corps, lat. corpus)

1. s. n. organismul considerat ca un tot anatomic și funcțional; trup.

2. trup fără cap; trunchi.

3. parte principală din ceva.

4. corp de legi = culegere de legi; corpus.

5. porțiune de materie bine determinată.

6. (chim.) substanță (organică sau anorganică).

7. obiect material, lucru.

8. corp ceresc = corp natural sau artificial din spațiul cosmic; corp negru = corp capabil absoarbă integral radiația termică incidentă, de orice lungime de undă.

9. corp delict = obiect care a servit la săvârșirea unei infracțiuni.

10. (mat.) mulțime înzestrată cu două operații (adunare și înmulțire), caracterizată prin proprietăți de asociativitate, distributivitate, precum și prin existența elementelor neutre și inverse în raport cu cele două operații.

11. corp fonetic = totalitatea sunetelor care alcătuiesc un cuvânt sau o formă gramaticală.

12. unitate cu care se măsoară mărimea literelor tipografice.

13. totalitatea persoanelor care, prin funcție sau profesiune, formează o unitate deosebită, legal constituită.

14. corp de balet = a) ansamblul balerinilor dintr-un teatru de operă, operetă sau estradă; b) grup de dansatori având într-un spectacol rol similar corului de operă; corp diplomatic = totalitatea reprezentanților diplomatici străini acreditați pe lângă un stat.

15. corp electoral = totalitatea persoanelor care se bucură de drept de vot la data efectuării unor alegeri.

16. mare unitate militară în alcătuirea căreia intră mai multe divizii, brigăzi și regimente de toate armele.

17. corp de gardă = clădire sau încăpere din incinta unui obiectiv de pază ocupată de o gardă militară.

18. s. m. (med.) denumire dată unor structuri anatomice.


Rezultate secundare (Corp,):

Antianticorp

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antianticorps)

1. substanţă în organism în urma injectării de anticorpi, care neutralizează acţiunea acestora.


Anticorp

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anticorps)

1. proteină specifică elaborată de organism ca răspuns la pătrunderea unui antigen.


Autoanticorp

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. auto-anticorp)

1. anticorp produs de organism, împotriva propriilor sale celule sau ţesuturi.


Corpolent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. corpulent, lat. corpulentus)

1. (despre oameni) cu corpul mare; voinic.


Corpolenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corpulence, lat. corpulentia)

1. însuşirea de a fi corpolent.


Corporal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. corporel, lat. corporalis)

1. pentru corp, privitor la corp; trupesc.

2. pedeapsă = pedeapsă prin lovituri şi torturi, care se aplica în trecut delincvenţilor; percheziţie = percheziţie făcută cuiva pentru a vedea dacă nu ascunde sub haine arme sau alte mijloace de atac.

3. cu corp, material.


Abdomen

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. abdomen)

1. cavitate a corpului vertebratelor, între torace şi bazin.

2. ultimul segment al corpului la insecte.


Abducţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abduction, lat. abductio)

1. mişcare de îndepărtare a unui membru de planul de simetrie a corpului.

2. (înv.) abducțiune.


Abioză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiose)

1. stare a unui corp abiotic.

2. stare lipsită de viață.

3. conservare a produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor.


Ablaţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.

2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.

3. reducere a masei unui gheţar sau a zăpezii prin topire şi evaporare.

4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanţă datorită încălzirii sale până la incandescenţă.


Abluţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablution, lat. ablutio)

1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale şi la catolici, pentru purificare.

2. purificare religioasă.

3. (fam.) îmbăiere prin duş.

4. eroziune exercitată de curenţii marini de adâncime.


Abraziv, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. abrasif)

1. (corp, material dur) capabil a roade prin frecare.