Dictionar

Rezultate principale (Corupţie,):

Corupţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corruption, lat. corruptio)

1. abatere de la moralitate, de la datorie; depravare, pervertire, venalitate.


Rezultate secundare (Corupţie,):

Anticorupție

Parte de vorbire: adj. invar.
Origine: (anti- + corupţie)

1. care se opune sau care combate corupția; împotriva corupției.


Anticorupție

Parte de vorbire: adj. invar.
Origine: (anti- + corupţie)

1. care se opune sau care combate corupția; împotriva corupției.


Bizantinism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. byzantinisme)

1. caracter, influenţă bizantină (în arhitectură, ornamentaţie).

2. stil specific culturii şi artei, modului de viaţă şi mentalităţii din Imperiul Bizantin; mod de a acţiona prin corupţie, dezordine (politică) şi intrigă.

3. predilecţie pentru disputele subtile şi inutile.


Cangrenă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gangrène, lat. gangraena, it. cancrena)

1. distrugere prin putrezire a unei părţi din ţesuturile unui organism animal.

2. (fig.) stare de descompunere morală, de corupţie.


Decadenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décadence, lat. decadentia)

1. decădere, declin, regres.

2. corupţie, degradare morală, depravare.


Delicvescenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déliquescence)

1. proprietate a unor substanţe solide de a fi delicvescente.

2. (fig.) decadenţă, corupţie.


Dezinfecţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. désinfection)

1. acțiunea de a dezinfecta și rezultatul ei; dezinfectare, dezinfectat.

2. operație de igienă care are ca scop eliminarea agenților infecțioși și a germenilor patogeni dintr-un anumit loc; (prin metonimie) serviciul de igienă responsabil de această operațiune.

3. (fig.) lupta împotriva (și distrugerea) corupţiei morale.

4. (var.) (înv.) dezinfecțiune.

5. (antonim) infecție.