Dictionar

crăpăcios, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (regional)  
Etimologie: (crăpa + -ăcios)

1. care crapă sau plesnește ușor; plin de crăpături.
2. lacom (la mâncare), mâncău.
 

crăpătură

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT rima
2. FR rime; fente
3. EN crack; slit; fissure; chink; cleft
4. DE Riss; Ritz; Spalt
5. RU щель; трещинa
6. HU hasadék, repedék
 

apomagmatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apomagmatique)

1. (despre agregate cristaline sau amorfe) format din crăpăturile scoarței terestre din soluții magmatice.
 

brizură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. brisure)

1. sfărâmătură a unui aliment.
2. despicătură, crăpătură într-un obiect spart; fragment de obiect spart.
 

cadranură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cadranure)

1. defect al lemnului constând în crăpături pe direcția razelor medulare, de la centru spre circumferință; inimă stelată.
 

casmofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. chasmophile)

1. (despre plante) care crește în crăpăturile stâncilor.
 

casmofite

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. chasmophytes)

1. (bot.) plante casmofile, care cresc în crăpăturile stâncilor; comofite.
 

cheilită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. chéilite)

1. (med.) inflamație a buzelor, care se manifestă sub forma unei crăpături, cauzată de mai mulți factori externi precum vremea rece, soarele sau alergenii conținuți de rujuri.