Rezultate principale (Craniu,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cranium, gr. kranion, după fr. crâne)
1. scheletul, sistemul osos al capului.
Rezultate secundare (Craniu,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. bucranium, fr. bucrane)
1. motiv ornamental constituit dintr-un cap de bou împodobit cu ghirlande de flori, panglici etc., în arhitectura antichităţii şi a Renaşterii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chondrocranium)
1. craniu cartilaginos al embrionului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. endocrâne)
1. faţa internă a cutiei craniene.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épicrâne)
1. structură care acoperă craniul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. neurocranio)
1. porţiune a cutiei craniene care conţine creierul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. péricrâne, engl. pericranium)
1. membrană care înveleşte creierul.
2. periost la suprafaţa exterioară a craniului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. acraniens)
1. pl. subîncrengătură de animale cordate primitive, lipsite de craniu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acranie)
1. monstruozitate caracterizată prin lipsa craniului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrocéphalie)
1. malformaţie congenitală constând în ţuguierea craniului; oxicefalie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acromicrie)
1. stare anormală prin insuficienţa secreţiei hormonului de creştere al hipofizei, prin dezvoltarea insuficientă a extremităţilor şi a craniului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (batrocefal + -ie)
1. deformare a craniului caracterizată prin protruzia posterioară a occipitalului.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. basio-, cf. gr. basis „suport, fundament”)
1. „baza craniului”.