Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adamisme)
1. doctrină a unor eretici din primele secole ale creştinismului, care apăreau goi în adunări; doctrina adamiților.
2. orientare în cadrul akmeismului, care manifesta preferinţa pentru elementul biologic primitiv.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Anastasis, gr. anastasis)
1. (creștinism) învierea, în special resurecția lui Isus Hristos.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (după fr. antichrétien)
1. (om) împotriva creştinismului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apologétique)
1. adj. care conţine o apologie.
2. s. f. ramură a teologiei care are ca scop apărarea creştinismului.
3. sistem preconceput, teorie etc. prin care se elogiază neîntemeiat o persoană, o idee, un sistem etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arianisme)
1. doctrină eretică de la începutul creştinismului, susţinută de episcopul Arius (din Alexandria).
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. basilica, fr. basilique, lat. basilica)
1. edificiu public roman de formă dreptunghiulară, cu interiorul împărţit prin şiruri de coloane, care servea ca loc de judecată, bursă comercială sau loc de adunări.
2. biserică din primele secole ale creştinismului, după planul bazilicilor romane.
3. biserică catolică de mari proporţii.