Dictionar

Creator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. créateur, lat. creator)

1. adj., s. m. f. (cel) care creează, care fundează ceva.

2. s. m. (în concepţiile religioase) Dumnezeu, ziditorul (lumii).


Creatoree

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cratorrhée)

1. eliminare a unor fibre musculare nedigerate, în fecale.


Animator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. animateur)

1. adj., s. m. f. (cel) care animă, stimulează o activitate, o acţiune.

2. s. m. f creator de desene animate.

3. s. f. femeie tânără în localurile de noapte pentru a atrage clienţi.


Arhitect, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. architecte, lat. architectus, gr. arkhitekton)

1. specialist în arhitectură; specialist în proiectarea și construirea clădirilor.

2. persoană a cărei sarcină este proiecteze planul unei clădiri (sau ansamblu urban) și dirijeze construcția acesteia.

3. (figurat) creator al unei concepţii privind relaţiile politice interstatale.

4. (figurat) persoană sau entitate care dezvoltă ceva; creator.

5. (prin ext.) constructor.

6. (var. înv.) arhitecton, arhitector.


Artizan

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. artisan)

1. meşteşugar, meseriaş (din evul mediu).

2. creator de artă în stil popular.

3. (fig.) autor, realizator, creator a ceva.


Astru 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astre, lat. astrum, gr. astron)

1. /s. n. corp ceresc natural.

2. (fig.) creator, artist cu un mare renume.


Autor, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. auteur, lat. auctor)

1. cel care face un lucru, o acţiune etc.

2. creator al unei opere literare, artistice, al unei invenţii.


Constructivism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. constructivisme)

1. orientare estetică, în artele plastice, literatură şi muzică, care concepe realitatea într-o viziune de forme geometrice, spaţiale, şi care luptă pentru puritatea şi simplitatea liniilor, pentru corelarea artei cu tehnica modernă.

2. curent în arhitectură care susţine forma arhitecturală trebuie fie expresia structurii constructive a clădirii.

3. concepţie care recunoaşte rolul activ, creator al gândirii în procesul cunoaşterii.

4. concepţie a şcolii intuiţioniste din filozofia matematicii potrivit căreia activitatea constructivă este baza exigenţei matematice.