crimă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crime)

1. violare a legii penale, care se pedepsește cu detenție riguroasă, muncă silnică, temniță grea, moarte etc.; omor.
2. ~ de război = acțiune săvârșită de membrii unor forțe armate în timp de război nesocotind normele dreptului internațional care reglementează legile războiului; ~ contra umanității = atrocități recunoscute pe plan internațional ca violând legile elementare ale umanității.
3. nelegiuire, fărădelege.
4. păcat.

scrimă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. scrima, după fr. escrime)

1. sport constând în a mânui sabia, spada și floreta.

acuza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accusare)

1. a învinui, a învinovăți; a incrimina.
2. (jur.) a imputa cuiva un delict, o crimă.
3. a arăta, a vădi, a dovedi; a manifesta.

alonjă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allonge)

1. piesă pentru prelungirea unor obiecte.
2. lungime a brațului unui sportiv (la box, lupte, scrimă) în raport cu aceea a adversarului.
3. text care completează conținutul unui document, al unui manuscris, anexându-se la acesta; act adițional.

asalt

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. assalto)

1. atac violent pentru cucerirea unui obiectiv militar pentru a învinge rezistența inamicului.
2. a da ~ul = a ataca; a năvăli; a lua cu ~ = a cuceri printr-un atac violent.
3. (fig.) acțiune, luptă avântată.
4. exercițiu de scrimă.

balestră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. balestra)

1. balistă.
2. salt, fandare la scrimă.

battement

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. battement)

1. (coregr., scrimă) mișcări ale piciorului liber înainte, înapoi sau lateral, cu sau fără deplasare de pe sol.

botă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. botte)

1. lovitură la scrimă cu floreta sau cu sabia.