Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. criminal, lat. criminalis)
1. adj. care constituie o crimă, referitor la crimă.
2. s. m. f. făptuitor al unei crime.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (criminalic + -esc)
1. specific crimei; care se referă la crimă; de crimă, criminal, nelegiuit.
Parte de vorbire: adv. (învechit)
Origine: (criminalic + -ește)
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. criminaliste)
1. jurist specialist în criminalistică.
2. specialist în criminologie; criminolog.
3. (învechit) cel care a săvârșit o crimă; criminal.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. criminalistique, /II/, germ. Kriminalislik)
1. adj. referitor la criminalistică.
2. s. f. ştiinţă care studiază şi propune metodele şi mijloacele dezvăluirii crimelor, cu scopul lămuririi şi prevenirii lor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. criminalité)
1. săvârşire de crime; totalitatea infracţiunilor săvârşite pe un teritoriu, într-o anumită perioadă.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. accusateur)
2. ~ public = (în unele state) procuror (2) în procesele criminale.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., engl. amok)
1. boală mintală tropicală, provocată de abuzul de stupefiante, excitante etc., manifestată prin tendinţă la fugă şi impulsuri criminale.
2. (fig.) izbucnire violentă, furie inexplicabilă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anthropologique)
2. şcoală ~ă = a) şcoală întemeiată de Lombroso, care concepea infracţiunea ca un produs al factorilor biologici, iar pe infractor ca un tip înnăscut de „om criminal”; b) orientare sociologică care susţine în mod eronat că viaţa socială a popoarelor este determinată de caracteristicile anatomo-fiziologice ale rasei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropométrie)
1. metodă de cercetare în antropologie constând în măsurarea diferitelor părţi ale corpului uman; somatometrie.
2. metodă de identificare a criminalilor pe baza descrierii corpului uman (dimensiuni, formă, amprente digitale).
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (it. assaltatore)
1. cel care asaltează; cineva care atacă sau asaltează pe altcineva în mod violent sau criminal; soldat încadrat într-un corp de trupe de asalt.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. attenter, lat. attentare)
1. a comite un atentat, a face o tentativă de natură criminală.
2. (fig.) a încălca un drept, un principiu important; a săvârși un atac la morală, la pudoare.