Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. criminaliste)
1. jurist specialist în criminalistică.
2. specialist în criminologie; criminolog.
3. (învechit) cel care a săvârșit o crimă; criminal.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. criminalistique, /II/, germ. Kriminalislik)
1. adj. referitor la criminalistică.
2. s. f. ştiinţă care studiază şi propune metodele şi mijloacele dezvăluirii crimelor, cu scopul lămuririi şi prevenirii lor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (creastă + -scopie)
1. metodă de examinare microscopică a traseului marginilor unei creste papilare în scopul descoperirii formelor particulare identificatoare, în criminalistică.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. criminaliste)
1. jurist specialist în criminalistică.
2. specialist în criminologie; criminolog.
3. (învechit) cel care a săvârșit o crimă; criminal.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. criminalistique, /II/, germ. Kriminalislik)
1. adj. referitor la criminalistică.
2. s. f. ştiinţă care studiază şi propune metodele şi mijloacele dezvăluirii crimelor, cu scopul lămuririi şi prevenirii lor.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. criminologue)
1. specialist în criminologie, studiul criminalității; criminalist, criminologist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. graphologie)
1. studiul particularităţilor scrisului cuiva, în psihologie, medicină, criminalistică, în scopul identificării anumitor trăsături de caracter, autentificării unor documente, înscrisuri etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. odérologie)
1. (jur.) domeniu al criminalisticii care elaborează metodologia de căutare, descoperire şi exa-minare a urmei de miros lăsată de infractor.