Rezultate principale (Critic,):
Critic
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. critique, lat. criticus)
1. specialist în probleme de literatură şi artă, care analizează, interpretează şi apreciază operele create.
Rezultate secundare (Critic,):
Critic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. critique, lat. criticus)
2. bazat pe critică, care foloseşte critica.
3. referitor la un moment de criză; care anunţă, determină o criză, o schimbare; dificil, periculos.
4. aparat ~ = totalitatea notelor lămuritoare făcute de un editor la editarea unui text.
5. ediţie ~ă = ediţie a unui text (clasic, vechi) însoţit de aparat critic.
6. (fiz.) stare ~ă = (sau punct ~) = stare a unui fluid în care dispare diferenţa dintre starea lichidă şi cea gazoasă.
Critica
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. critiquer)
1. a dezvălui greşelile, lipsurile unei persoane, ale unei opere etc., arătând cauzele şi indicând mijloacele de îndreptare.
2. a arăta cu răutate sau cu exagerare lipsurile sau greşelile cuiva.
3. (peior.) a vorbi de rău, a bârfi.
Critică
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. critique, lat. criticus, gr. kritike)
1. analiză, apreciere a valorii faptelor, acţiunilor şi creaţiilor oamenilor.
2. apreciere (severă) a însuşirilor, a comportamentului cuiva.
3. ~ă literară = studiu aplicat la opera literară, pe care o analizează, o comentează, valorificând-o în special sub unghi artistic.
4. ~ă de text = comentariu asupra unui manuscris în scopul stabilirii autorului, datei elaborării lui, formei originare etc.
Criticabil, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. critiquable)
1. care poate, merită să fie criticat.
Criticant, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. critiquant)
1. (fam.) (cel) care este gata oricând să facă o critică negativă; care bârfeşte, intrigant.
Criticastru
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kritikaster)
1. (peior.) critic mărunt, neînsemnat.
Alertă
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alerte)
1. semnal, de obicei sonor, a unui pericol iminent care declanșează luarea măsurilor necesare pentru a-l evita; alarmă, prevenire.
2. stare de apărare în fața unui pericol, a unei situații critice; durata acestei stări.
3. semnal convenţional internaţional folosit pentru a atrage atenţia asupra evoluţiei diverselor fenomene cereşti.
4. (expr.) a fi în ~ = a fi într-o stare de îngrijorare vigilentă.
Anticritic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anticritique, /II/germ. Antikritik)
1. adj. referitor la anticritică.
2. s. f. răspuns la o critică.
Antiintelectualism
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. antiintellektualizm)
1. atitudine critică faţă de tendinţa de folosire excesivă a abstracţiilor, a operaţiilor logico-intelectuale în interpretarea fenomenelor.
2. concepţie care neagă posibilitatea cunoaşterii ştiinţifice a adevărului cu ajutorul raţiunii; iraţionalism.
Aparat
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. apparatus, fr. apparat, germ. Apparat)
1. sistem tehnic care serveşte pentru o operaţie tehnică, ştiinţifică etc.
2. instalaţie, unealtă pentru exerciţii gimnastice.
3. (anat.) ansamblu de organe care îndeplinesc aceeaşi funcţie în organism.
4. totalitatea serviciilor unei instituţii.
5. ~ de stat = totalitatea organelor de stat care îndeplinesc funcţiile acestuia.
6. totalitatea procedeelor şi mijloacelor într-o anumită muncă.
7. ~ ştiinţific = totalitatea mijloacelor de cercetare într-o muncă ştiinţifică; ~ critic = notele explicative care însoţesc un text, comentat de editor.
Apostrofa
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. apostropher)
1. a adresa cuiva o mustrare, a dojeni, a critica.
Aristarh
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aristarque)