Dictionar

Rezultate principale (Cromatism;):

Cromatism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chromatisme)

1. proprietate a razelor albe de a se descompune în raze de culori diferite.

2. aberaţie cromatică.

3. structură melodică în care predomină intervale cromatice.


Rezultate secundare (Cromatism;):

Acromatism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. achromatisme)

1. proprietate a unui sistem optic de a fi acromatic.


Alocromatism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allochromatisme)

1. proprietate a unor minerale de a prezenta culori diferite.


Idiocromatism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. idiochromatisme)

1. proprietate a unor minerale de a avea culoare proprie.


Metacromatism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. métachromatisme)

1. schimbare de culoare a blănii unor animale, a penajului etc., datorită unor influenţe diverse.

2. proprietate a unor elemente histologice de a reacţiona diferit la coloranţi.


Ortocromatism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. orthocromatisme)

1. caracteristică a emulsiilor şi materialelor fotografice de a fi ortocromatice.


Policromatism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (policromat + -ism)

1. policromie.

2. teorie care afirmă existenţa în analizatorul optic a mai mult de trei elemente sensibile la tonuri cromatice.


Alocromatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allochromatique)

1. care prezintă alocromatism.

2. (despre cristale) a cărui culoare se datorează în principal infiltrării unor produse străine.

3. (antonim) idiocromatic.


Idiocromatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. idiochromatique)

1. care prezintă idiocromatism.


Policromie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. polychromie)

1. calitatea de a fi policrom; policromatism.

2. procedeu de pictură, de decoraţie picturală, de imprimare etc. în mai multe culori.

3. lucrare tipografică executată prin acest procedeu.