Dictionar

recrutător

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (recruta + -[ă]tor)

1. persoană care recrutează, care înrolează, care caută susținători; recrutor.
2. militar însărcinat cu recrutarea soldaților; recrutor.
3. persoană care recrutează pentru un partid, o asociație, folosind uneori propagandă mincinoasă; recrutor.
 

acerb, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acerbe, lat. acerbus)

1. care caută să rănească (vorbind despre un ton, un cuvânt, o remarcă); care critică cu răutate; îndârjit, înverșunat, necruțător.
2. (antonime) agreabil, șarmant.
 

inchizitor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inquisiteur, lat. inquisitor)

1. judecător al inchiziției.
2. (fig.) anchetator necruțător, aspru.
 

ireductibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. irréductible)

1. care nu poate fi redus la o formă mai simplă; care nu mai poate fi simplificat.
2. (fig.) de neîmpăcat, înverșunat; necruțător.
 

cercetător

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT investigator; indagator; scrutator
2. FR chercheur scientifique; scrutateur
3. EN research worker; scientific explorer; inquirer
4. DE Forscherin
5. RU исследовaтель; изыскaтель
6. HU kutató
 

păgânește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (păgân + -ește)

1. ca păgânii, în felul păgânilor.
2. (fig.) cu cruzime, fără milă, în mod necruțător.
 

cercetător, -oare (1)

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cerceta + -ător)

1. care cercetează; care se dedică cercetării; care ține de cercetare.
2. care examinează cu atenție; care observă; care studiază; scrutător.
3. care caută să descopere noi adevăruri științifice.